Blog de Inimă Albastrră

O nouă zi, aceeași poveste. Câteva minute la masă, cât am mâncat, apoi te-ai ascuns la tine în cameră.

Când te voi îmbrățișa, când vom plânge tot timpul acesta risipit? Timpul trece, moartea se apropie, iar noi tot nu suntem împreună.

Azi am plâns pentru o fetiță de 13 ani , oarbă și cu hemi-pareză, ca și mine. Am plâns pentru ea, pentru mine, pentru tine, pentru Mâț Mâț, simultan.

Comentarii

Conectează-te pentru a lăsa un comentariu.

Fii primul care comentează.