O zi plină de singurătate, ca de obicei. Abia dacă m-ai băgat în seamă. Mi-e inima îndoită: pe de o parte recunoștință, pe de ală parte jale, o jale continuă, pentru că mereu mă eviți.

Mă voi retrage in mine din ce in ce mai mult. Ca și altă dată probabil vei crede că sunt indiferent. Nu-s. Doar că nu mai am resurse sa bat mereu la ușa închisă.